***

In piata cineva il canta pe Eminescu,

Iar aici,de-a pururi,se fredoneaza  acelasi motiv.

Timpul curge undeva,luandu-ma pe mine cu sine,

inapoi.

Nimic  nu-i mai bine decat sa fii

cu capul in nori,

Nimic nu-i mai rau decat sa stai

cu talpile goale pe pamantul rece,

de toamna.

Incetul se aude si se sfarseste

Undeva aproape, peste cateva ore.

Zorii ce n-am sa-i mai vad,

Norii ce se vor opri din miscarea lor

Doar pentru a privi sfarsitul

unei  umbre a  pamantului.

Soarele se va ascunde de noi,

de voi,cei ce veti ramane.

Ploaia va fugi ,

nu se va mai intoarce

niciodata.

Apasator moment,teribil,

Viata,aici,putred de bogata de viata

Doar intinde mainele –

Si  IA !

>>>

Eu cred ca lumina asta

Nu e lumina de la facerea lumii,

E  doar o copie chinezeasca.

***

Luna și-a luat secera

Și a plecat la lucru.

Secerand  in ochiu-mi

Lanuri de  știinta  minoră.

Am rugat-o

Să taie și florile campului

Am rugat-o

Sa nu lase nimic  din urma-i.

Ah,luna,prietena mea eternă,

Buna mea prietenă,

M-ai ascultat!

Dar rămaseseră in mine semințe

Care au procreat buriene,

Și pamantul

S-a acoperit cu  amarnice  plante neroditoare.

Nu este vina ta,luno,

Doar cu mana mea facui arma

ce imi va găuri inima,curand.

Curand…

șase martie

eu ies ,ca in fiecare zi dimineata,incep cursa.dar azi Natura traieste impreuna cu mine si o ploaie marunta cade din cerul plumburiu.azi ea plange cu lacrimile mele neplanse,azi ea ma sustine cu prezenta ei ocultica in viata mea,Natura e pentru mine ,azi,un Dumnezeu integator si atotputernic. in asa momente planurile mele devin parca mai realizabile,iar pornirile mele devin mai accentuate.Azi eu n-am nevoie de casti,de promisiuni spuse si uitate,n-am nevoie de consolare,n-am nevoie sa vorbesc si sa fiu auzita.Am nevoie doar de cateva priviri spre rasarit,chiar si daca azi soarele nu e,nu-mi trebuie dovezi stiintifice,astazi eu simt alaturi Natura.
astazi e o zi speciala de primavara devreme.
inca mai tolerez oamenii si societatea.

ganduri izbite in peretele de caramida arsa

cuvintele nu te pot duce la transcendental.doar experientele traite de tine insuti inseamna ceva.caderea intr-o prostratie perpetua,asta e definitia nirvanei?

de ce nu se poate nicicum evada din aceasta realitate ostila,de ce mintea si luciditatea lucreaza perfect chiar si in cele mai nepotrivite momente?nu poate fi vorba de o luciditate absoluta,deoarece este relativa,ca si realitatea.Dar ce trebuie sa faci pentru ca sa simti aceste teoreme pe tine,sa te convingi pe propria experienta ca totul e relativ sau ca exista universuri paralele sau ca poti cadea in gaura neagra a propriei minti.oamenii spun si tot spun,propun si inventeaza o infinitate de ipoteze,dar ei,ca si toti ceilalti,sunt prinsi in capcana aceste realitati.adevarul e ca totul ce se expune publicului larg si totul ce a fost gandit vreodata nu poate fi demonstrat decat dupa moartea individului.Ar fi corect sa spun ca totul ceea ce facem in timpul vietii e doar o ocupatie a timpului pana la moarte?e la fel cum te-ai uita la un film aparut recent,stiind ca e un cliseu american,cum ai numara caramizile din perete,doar pentru a omora timpul,doar pentru a mai scapa de cateva ore sau minute…DSCF9100

…fiecare are gradul lui de nefericire.